Astăzi nu vorbim despre lucruri goale, hai să privim mai departe și să discutăm despre „inima" care va decide cu adevărat cine va domina piața în următorii 10 ani — bateria de putere. Acum mulți producători fac publicitate pentru „producția de semisolid" și „primul an de instalare pe vehicule", făcând să pară că tehnologia „bateriilor cu stare solidă" este matură și pe cale să se popularizeze! Dar este oare adevărat? Adevărul este că am fost cu toții manipulați prin marketingul „bateriilor semisolid"!


Hai să turnăm puțină apă rece: „semisolidul" pe care îl vedeți acum ar putea fi doar o baterie cu electrolit lichid „îmbunătățită"? Acele baterii semisolid aruncate acum în grabă pe piață sunt, la urma urmei, doar pulbere de electrolit solid lipită pe separator ca un „plasture", sau electrolitul transformat în „jeleu". Se numește asta stare solidă? Din punct de vedere al principiului, ionii de litiu încă „înoată" prin, doar că în piscină au apărut câteva pietre.

Rezultatul? Bateria a devenit mai grea, costurile au crescut, iar siguranța a progresat? Puțin, dar densitatea energetică practic nu s-a mișcat. Nu este asta „stare solidă de dragul stării solide"? Acest mod de a acționa „cu cuțitul bont" este departe, foarte departe, de „revoluția" pe care ne-o imaginăm. Atunci care este adevărata „bombă"? Răspunsul meu este: starea solidă completă, și mai precis, starea solidă completă „cu conexiune internă în serie".

Cât de puternică este chestia asta? Să ne uităm la date: trielement cu nichel ridicat plus litiu metalic, plafonul teoretic poate ajunge la 770wh/kg. Cât au bateriile lichide actuale? Doar două-trei sute. Această diferență este echivalentul diferenței dintre un tren cu aburi și un tren de mare viteză.

Și mai uimitoare este tehnologia „conexiunii interne în serie". De ce sunt grele pachetele noastre actuale de baterii? Pentru că fiecare celulă mică trebuie învelită într-o carcasă, conectată cu cabluri, iar aceste „piese care ajută dar nu lucrează" ocupă 20% din greutate. Bateria cu stare solidă completă, fiindcă electrolitul este solid, poate fi conectată direct în serie în interiorul celulei unice, suportând și tensiuni mari. Este ca și cum ai transforma „căsuțele individuale" disparate în „zgârie-nori", economisind spațiu și reducând greutatea.

Cel mai mult mi-a răsturnat percepția costul! Cu toții credem că noile tehnologii sunt sigur exorbitant de scumpe, dar făcând un calcul atent: linia de producție a bateriilor lichide are peste zece etape de proces, ciclul de producție este de 15-20 de zile, capacitatea de GWh necesită peste o sută de oameni; în timp ce bateria cu stare solidă completă are doar o singură etapă, rezolvată în 2-3 zile, cu mai puțin de zece oameni! Pe termen lung, costul de fabricație al bateriilor cu stare solidă completă ar putea fi sub 50% din cel al celor lichide, este pur și simplu o „lovitură dimensională".

Să ne imaginăm scenaristic: pe viitor, conducând o mașină cu baterie cu stare solidă completă, iarna mergând în nord-est, autonomia nu se mai înjumătățește; pe autostradă, încărcarea este la fel de rapidă ca alimentarea cu combustibil; cel mai important, după o coliziune nu mai trebuie să te temi că „o scânteie poate aprinde un incendiu mare".

Desigur, a venit timpul pentru apa rece. Cel mai mare obstacol actual al stării solide complete este „problema interfeței". Contactul solid-solid, ca și cum ai lipi două bucăți de sticlă, rezistența de contact este uriașă, ionii de litiu „o mie de armate trec podul îngust", rezistența internă este înspăimântător de mare. Cum se rezolvă? Se aduc electrozii pozitivi, negativi și electrolitul la grosime nanometrică, transformând „contactul punctiform" în „contact de suprafață". Aceasta este o operațiune de precizie care „consumă bani" și „consumă creier".

Scris la final

Aici, un avertisment pentru marii șefi ai producătorilor auto: nu mai pierdeți timp cu „semisolidul". Adevărata finală este starea solidă completă din 2027-2030. Cine rezolvă primul problema fizică a acelei „interfețe" va putea defini cu adevărat peisajul energetic al următorului deceniu. Iar pentru noi, șoferii obișnuiți? Mai așteptați, mâncarea bună nu se strică dacă întârzie, adevărata „bombă" este încă în față!